ganduri_clasik

Eu sunt cel care plang in desert. Plang in fata indiferentei si nepasari ....
Plangand m-am nascut in aceasta lume. Uni nu duc lipsa din cele materiale iar pe alti saracia ii umileste
Chiar daca sufletul nu are nevoie de nimic material fiind superior materiei oameni cauta sa obtina cele materiale si lasa la urma sufletul lor.
Oare inaite ca Adam sa manace din mar cum a fost bine sau rau? Eu imi permit sa spun ca a fost perfect. Oare ce a adus cunoasterea? Dupa ce au mancat din mar li s-au deschis ochi putand sa faca diferenta intre rau si bine. Doar ca, prin progresul datorat cunoasterii ne-a indepartat de natura iar azi ne confuntam cu poluare si consecintele ei ...
Corpul tau este o sluga buna dar un rau sfetnic chiar deaceea asculta-ti inima petru ca glasul ei, petru cel care reuseste sa-l auda si sa-l urmeze, doar la fapte bune il indruma astfel ca inintuitia in comparatie cu gandirea este cel mai scurt drum spre adevar. Ratiunea este rece si tinde sa uite ca in lumea aceasta materia este in continua schimbare, adica este relativa. Glasul ratiuni ne impinge uneori de la spate si tindem sa luam decizii absolute, nu acceptam compromisuri. Sufletul este o particica sacra primita de la Dumnezeu. Omul este singurul pe pamant care a fost creat dupa chipul si asemanarea cu Dumnezeu. Oare ce taine ne rezerva viata eterna ? Cum ai putea sa gasesti capatul pamantului daca aceste este rotund ? Se spune pe buna dreptate ca inima este casa sufletului. Inima este formata din doua cai rotunde – binele si raul – ele pornesc dintr-un loc strabat cai diferite ca la urma sa se reantalneasca. Pacat ca pe langa iubirea eterna petru care am fost creati mai exista si ura care innegreste si stirbeste frumusetea acestei case. Isus s-a numit fiul omului. Oare noi putem sa ne numim fii lui Dumnezeu ? Pe langa grija pentru ziua de maine uni mai si "grija aproapelui" mai exact vor sa stie despre toti ce fac si cauta in ochi altuia pana si un fir de praf. Desigur ca nu se uita nici in oglinda si uita de propriul lor suflet. Oare ce face pe cineva sa "vada" si sa doreasca sa "stie" totul despre toti dar sa nu isi vada nici un defect !? Mandria si orgoliul desigur... Si daca tot se gasesc uni sa judece pe alti mai este din pacate si o "boala" si anume:"teama de gura lumi" care nu iarta, nu uita si judeca pe oricine. Dar nu are decat sa judece, caci cel care nu ii da importanta si ocoleste cearta trece si de aceasta rautate umana la fel unei caravane lasand sa latre caini....trebuie intelesi si pe ei caci ei doar asta stiu sa faca. Nimic nu este intamplator ! Oare ne-am nascut doar dintr-o intamplare ? Oare Dumnezeu nea creat diferiti doar ca sa ne deosebim uni de alti ? Parerea mea este ca a dorit astfel sa ne determine sa apelam uni la alti ; sa ne ajutam. Dumnezeu si-a dorit sa sadeasca iubirea intre oameni si nu ura....Fiecare suntem unici in felul nostru. Important e sa fim noi insine! Sa nu copiem si sa urmam diferite modele sau diferiti idoli... Oare de ce cautam doar stralucirea acestei lumi caci ea oricum va trece ! Nu este bine sa preluam totul inainte sa verificam. Experienta fiecaruia este importanta si nu inteleg daca apare un nou val de cel ar trebui toata lumea sa-l urmeze. Este bine ca omul sa preia doar atat si doar ce ii este de folos corespunzandu-i propriilor valori si idealuri.
Dincolo de firea noastra nestatornica, dincolo de valuri rasare soarele. Multe lucruri se risipesc si putine perle sunt scoase din adancul oceanului. Valurile oceanului sunt leganate de vant caruia-i auzi vuietul dar nu stii de unde vine si incotro merge. Calatorim pe o mare agitata de cei care in goana dupa cele lumesti uita si trec nepasatori pe langa cei saraci dar de multe ori uita si de propriul lor suflet. Nu ar trebui sa ne ingrijoram atat de mult de lume si cele materiale petru ca :
Ce e val ca valul trece
Tu te-ndeamna si socoate
Si ramai la toate rece
Putem considera viata o calatorie in decursul careia ne individualizam formandu-ne o personalitate proprie si un rost in ea. Venim de undeva si mergem pe cararile intortocheate ale vieti in spre diferite teluri, ne dorim diferite lucruri, avem idealuri dar nu avem voie sa uitam niciodata de unde am pornit. Nu avem voie sa uitam de acea fiinta deosebita si unica care ne-a dat viata, ne-a ingrijit si care s-a luptat sa ne poata oferi tot ce este mai bun, care ne-a fost alaturi mereu, care ne-a sustinut, care si-ar fi dat si viata pt. noi. Suntem doar oameni si nu stejari si pana si stejari nu au rasarit din stanca ! Privind inainte spre telul nostru putem rata multi pasi uneori putem sa ajunge pe un cu totul alt drum decat pe care intentionam sa mergem. Mi se pare cel mai important pasul urmator caci fara al face nu putem sa mergem inainte iar gandinu-ne la alti pasi si nu la cel care urmeaza putem usor sa ratam chiar mai multi pasi.
Fiecare dintre noi avem un rost in viata ! Dumnezeu s-a ingrijit de fiecare dintre noi. Nimeni nu este perfec, ficare dintre noi are calitati si defecte... Poti sa-n vingi lumea intreaga (prejudecatile celorlalti, rautatea, invidia...) dar iti mai ramane la urma cel mai greu lucru sa te-n vingi pe tine insuti (prejudecatile, temerile tale...). Este greu sa-ti gasesti pacea interioara dar nu imposibil ! Cred ca pentru aceasta trebuie sa te-n paci cu Dumnezeu, cu lumea si la urma cu tine insuti.